Mircea Eliade

Mircea Eliade (1907-1986) a fost unul dintre cei mai importanți istorici ai religiilor, scriitori și filozofi români, cunoscut pe plan internațional pentru contribuțiile sale formidabile la studiul religiilor și al mitologiilor universale. Între anii 1957 și 1986 Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago, unde a predat istoria religiilor și a influențat o întreagă generație de viitori cercetători și profesori universitari. Opera sa academică se axează pe simbolismul religios, sacru și profan, și pe mitul eternei reîntoarceri, teoretizând importanța miturilor și riturilor în viața umană. Magnum opusul lui Eliade, „Istoria credințelor și ideilor religioase,” publicat la Chicago, în 1981, a devenit un text de referință pentru studierea religiilor din întreaga lume.

Pe lângă cariera academică, Eliade a fost un romancier prolific, explorând teme precum timp, memorie și transcendență. Printre cele mai cunoscute romane ale sale se numără „Maitreyi” și „Noaptea de Sânziene.” Opera sa literară este marcată de o sinteză între experiența personală și reflecțiile sale asupra religiei și mitologiei, oferind cititorilor o viziune profundă și complexă asupra existenței umane.